Mănăstirea Sinaia

Colecţia Muzeală a Mănăstirii Ortodoxe Sinaia
Str. Mânăstirii nr 2
Tel. 0244/314.917; Fax: 0244/314.917
Program: 09.30- 18.00
 
Această veritabilă catedrală a Bucegilor datează de la sfârşitul secolului al-XVII-lea , fiind prima construcţie din spaţiul actualei staţiuni. Ctitorită de Spatarul Mihail Cantacuzino la întoarcerea sa de la Muntele Sinai, monumentul va primi acelasi nume, romanizat insa, devenind Manastirea Sinaia. Trecută prin foc şi sabie de-a lungul timpului, însă rămânând mereu în picioare, mânăstirea reprezintă astăzi un veritabil muzeu de artă şi spiritualitate românească. Arhitectura de tip brâncovenesc şi pictura originală fac din acest monument ortodox un loc ideal pentru observarea vechii culturi româneşti.
 
Ctitorul Mânăstirii este Spătarul Mihail Cantacuzino, din familia boierilor Cantacuzini. Acesta, însoţit de familia sa, a efectuat un pelerinaj la locurile sfinte, Ierusalim si Nazaret, ajungând până la Muntele Sinai, unde a vizitat o veche mânăstire ortodoxă, cu hramul Sfanta Caterina, ce data din secolul al IV-lea. Întors în ţară, şi impresionat de ceea ce a văzut, s-a hotărât să construiască în munţii romaneşti o mânăstire care să poarte acelaşi nume ca şi muntele Sinai.

Mânăstirea Sinaia este închinată sfintei Fecioare Maria, şi, ulterior, denumirea Sinaia s-a extins şi asupra localităţii. Construcţia mânăstirii a durat 5 ani, din 1690 până în 1695. Scopul amplasării în acest loc a mânăstirii era unul dublu: în primul rând trebuia sa fie o fortăreaţă de apărare şi de protecţie pentru drumul comercial existent de-a lungul Văii Prahovei, drum care făcea legătura între două mari oraşe ale epocii, Bucureşti şi Braşov, iar, în al doilea rând, de a asigura un adăpost numeroşilor pustnici existenţi în munţii Bucegi.  Iniţial, mânăstirea a fost construită pentru a adăposti 12 călugări, după exemplul lui lisus Hristos care a avut 12 Apostoli, însă, odată cu trecerea timpului, numărul călugărilor a crescut, fiind necesară construirea unei alte mânăstiri şi a altor spaţii de locuit. Noua construcţie care poartă astăzi numele de "Curtea Nouă", a fost realizată între anii 1843 şi 1846, datorită eforturilor stareţilor Ioasaf şi Paisie. În timpul războiului ruso-turc din 1736-1739, mânăstirea a fost părăsită de călugări şi argaţi de frica cotropitorilor.

Ultimul rămas, stareţul Isidor, împreună cu doi călugări, a adunat toate odoarele bisericeşti şi argintăria din biserică pe care le-a pus în clopot şi le-a îngropat, apoi au fugit în Transilvania. Armata austriacă a trecut munţii şi a lăsat 400 de soldaţi la mânăstire. Turcii, cu ajutorul iscoadelor au aflat şi i-au atacat prin surprindere pe austrieci, omorâdu-i pe marea majoritate, dând foc mânăstirii si găurindu-i zidurile cu tunurile în două locuri. Aceasta a fost refăcută de către Epitropia Spitalului Coltei. Biserica veche a fost construită în stil brâncovenesc, arhitectură proprie Ţării Româneşti. Acest stil, de influenţă barocă, are - ca o caracteristică importantă - coloanele sculptate şi împodobite cu motive florale şi vegetale, aceleaşi ornamente pe care le regăsim la ramele ferestrelor.

Pentru turiştii care vin să viziteze "Perla Carpaţilor", Mânăstirea ortodoxă Sinaia reprezintă unul dintre obiectivele cele mai importante care trebuie să merite toată atenţia. Mânăstirea Sinaia, veritabilă catedrală a Bucegilor, situată într-un cadru mirific, datează de la sfârşitul secolului al XVII-lea, şi reprezintă cartea de identitate a oraşului, fiind prima construcţie din spaţiul actualei staţiuni.